Șuruburile sunt folosite pentru a îmbina două sau mai multe bucăți de metal, lemn, plastic sau alte materiale. Sunt o parte esențială a multor produse pe care le folosim zilnic, de la mașini și clădiri până la mobilier și electrocasnice.
Sudarea este mai puternică decât șuruburile, deoarece implică atomi excitanți în materiale, permițându-le să se combine și să formeze noi legături. Acest proces este mult mai eficient și mai fiabil decât elementele de fixare cu piulițe și șuruburi sau niturile, dar necesită un sudor mai priceput.
Șuruburi de inginerie sunt foarte tensionate, strângând strâns părțile unei conexiuni și obținând astfel o capacitate de încărcare adecvată. În consecință, pentru un calcul convenabil al capacității de încărcare, forța de strângere și frecarea rezultată sunt rezolvate ca forfecare.
Proiectarea unei conexiuni cu șuruburi poate fi complexă, cu multe variabile care afectează deciziile privind selecția. Acestea includ economia de fabricație și montare, criterii de inspecție, aprovizionare cu forță de muncă și considerente de proiectare precum oboseala, dimensiunea și tipul conexiunilor, continuitatea cadrului, reutilizarea și întreținerea.
Îmbinările cu șuruburi trebuie să fie sigure și capabile să reziste la sarcini variabile de serviciu fără alunecare sau delaminare. Acest lucru poate fi realizat prin specificarea forței de strângere pe baza alungirii efective a șuruburilor în timpul instalării. Aceasta este metoda cea mai precisă, așa că inginerii preferă să o folosească mai degrabă decât alte metode, cum ar fi cuplul sau rotirea piuliței. Acest lucru asigură, de asemenea, un proces de instalare mai consecvent, care poate duce la reducerea problemelor îmbinărilor cu șuruburi în timp.
Engleză
中文简体
